ce te legeni, gândule

Te-am confundat azi cu toţi barbaţii de pe pământ.
Unora le-am scos zeci de riduri, celorlalţi le-am pus în cârcă o sumedenie de cărţi citite;
Citate şi vorbe de duh mă înconjoară cu glasul tău care a încetat să-mi şoptească
cuvintele
Urlandu-mi că n-am rost de când cu moartea
decât să-i calc pe urme.
Şi-am înaintat un pixel spre ceea ce te-ai arătat a fi :
Te-ai mai tuns de trei ori de atunci şi lumea zice că nu te mai recunoaşte
Ţi-ai mai cumpărat şapte ceaiuri primite cu lovituri de suflete incerte
Ţi-ai mai pus în agendă trei pagini în care ţi-ai notat numele pentru vitamine
Şi în toate aceste schimbări prevăzute, reprezint doar un punct din care mă inspir şi mă compun spre secundă
Căci în eternitatea iubirii ce ţi-o nărui în mintea ce mă neagă
Secunda este clipa ce mă leagă
de tine pentru totdeauna.
Aceiaşi clipă de care trag şi-mi promiteai un zâmbet
Nu reprezintă viaţa, ci sufletul de-a-ntregul în continuitatea ameţitoare în care mă arunci
Fără să ştii şi cu voinţă
Îmi exprimi gândul eului tău cel pur.
Pur e, ştiu, doar gândul în care te compun.

Azi, te-am distrus în neant din frică să nu apari
şi-ai fost acolo neîngrijit şi vesel
Pentru mine.