”În iarbă revin, personal te simt…” Travka
M-am desculțat îndată
și le-am permis călcâielor să te simtă
fir de iarbă
crește în mine rouă.
Mă pătrunde pe sub unghii și mă caută de zâmbet!
Îmi trec curiozitatea ușor peste corpul verde
ca pe-o lupă a sufletului de copil
ce descoperă primăvara pentru întâia oară
mereu
mirosul proaspăt mă cheamă-n picurii dimineții,
mă-ndeamnă să găsesc norii ce-i strecoară
și mă lasă să zbor
tăvălindu-mă până ce mă plouă toată.
Dansez împletind în trei
Cerul, iarba și pământul,
Cerul, iarba și pământul,
Cerul, iarba și pământul
Iar la poalele dealului îmbrățisez oi.
Râd, oaia-i gata împletită în cântec,
Visul mioritic se ridică la ceruri
tălpile picioarelor îmi sunt linse de-un câine-nsetat.