Efectul mărului II
“Soarele este sus pe cer şi eu, Antonius Block, joc şah cu moartea” (*)
Era o zi de miercuri ziua în care am murit.
Expresso-ul de azi dimineaţă mă-ndoctrina,
îmi transforma viaţa în efectele lui mercur:
mi-a dilatat văzul doar înspre tine.
E imposibil să-mi fii a şaptea pecete.
Când am muşcat din măr, în faţa oglinzii n-am văzut decât un corp.
Stătea.
Miercuri, m-a paraşutat Dumnezeu din Rai
Am căzut în Marea Neagră ca un bolovan
În orice direcţie mă-ntorceam, spatele era-napoia mea
Şi n-am vazut că, asemeni melcului, purtam în spinare strâmptoarea Bosfor.
După orice miercuri vine o zi de joi
Din coşciugul meu încep s-arunc cu flori de măr
(trebuie să fi venit şerpii la înmormântare)
Pavez ziua de mâine sub formă de scări
Incerc să dansez pe ritmul petalelor
Deţin încă puterea frumosului.
Mama mi-a spus că m-am născut într-o zi de miercuri şi că la nouă luni după,
am făcut primii paşi
Joia asta renunţ la cafea şi te iau de mână.
Am greşit, dar trebuie să vâslim în continuare.
Credinţa în Dumnezeu nu se câştigă cu o partidă de şah.
“Omul cu adevărat rezistent la decadenţă este cel care, resimţind adânc fascinaţia ei, extrage din acest contact maladiv înţelegerea şi puterea necesară unei reale eliberări” – Thomas Mann
* citat din repertoriul lui Antonius Block, personajul principal din The Seventh Seal al lui Ingmar Bergman
Explore posts in the same categories: OMUL
iulie 22, 2011 la 18:53
Mie imi suna a eliberare dar sper ca nu se termina aici.In acest caz o ciclicitate, adaptata la context dar pe aceleasi tonuri de infect, ar fi binevenita atata timp cat se scurge in creatie.Nu-i stiu povestea lui Block(promit sa o aflu) dar imi place cum pare sa-ti fi invaluit secretul,ca mai apoi sa-l sighilezi cu 7 peceti.Spor in continuare:)
iulie 24, 2011 la 13:30
Credinta in Dumnezeu nu se castiga cu o partida de sah.
Am gresit, dar trebuie sa vaslim in contiuare.
Joia renunt la cafea si te iau de mana.
Am facut primii pasi
La noua luni dupa,
Mama mi-a spus ca m-am nascut intr-o zi de miercuri.
Detin inca puterea frumosului.
Incerc sa dansez pe ritmul petalelor
Pavez ziua de maine sub forma de scari
(trebuie sa fi venit serpii la inmormantare)
Din cosciugul meu incep s-arunc cu flori de mar
Dupa orice miercuri vine o zi de joi
Bosfor.
Şi n-am vazut că, asemeni melcului, purtam în spinare strâmtoarea
În orice direcţie mă-ntorceam, spatele era-napoia mea
Am căzut în Marea Neagră ca un bolovan
Miercuri, m-a paraşutat Dumnezeu din Rai
Stătea.
Când am muşcat din măr, în faţa oglinzii n-am văzut decât un corp.
E imposibil să-mi fii a şaptea pecete.
mi-a dilatat văzul doar înspre tine.
îmi transforma viaţa în efectele lui mercur:
Expresso-ul de azi dimineaţă mă-ndoctrina,
Era o zi de miercuri ziua în care am murit.
“Soarele este sus pe cer şi eu, Antonius Block, joc şah cu moartea”
……………………………………………………………….
Povestea e aceeasi, insa mult mai melodioasa cand se moare la sfarsit. Un personaj inchipuit cauta linistea interioara. O gaseste, dar numai in clipa mortii. Naratorul, apoi, se intreaba: la ce i-a mai folosit?
august 1, 2011 la 15:05
@ The Distance… da, e un fel de eliberare. Mai mult, o schimbare! Si vorba cuiva drag “e de bine!” :)
@ Cipanu… daca se moare la sfarsit, moartea nu apare decat ca un final grotesc in fata caruia nu reprezentam nimic: ne taie si gata.
In schimb, daca am inceput tocmai cu moartea e pentru ca ea nu reprezinta decat o etapa, in urma careia ar trebui sa putem invata ceva…
efectul marului aici apare ca invatatura zilei de miercuri:) sper ca esti de acord cu mine cand spun ca moartea in acest caz nu mai este decisiva: poate castig la sah si continui lupta, dar cu o alta strategie;)
multumesc insa de remarca! poate in alt context ar prinde mai bine moartea trecuta ca final: totusi, in poezia mea, sper sa apara la final doar in momentul in care sunt destul de… cizelata, sa spun asa :) sa-mi fi meritat viata indestul pana in momentul acela…